Idei clare și simpliste
Există o plăcere simplă în a da peste o idee clară și directă, o idee pe care o poți înțelege imediat și cu care poți fi de acord sau nu. Dar ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani este că aceste idei au devenit norma. Mulți oameni din zilele noastre nu mai înțeleg complexitatea lumii. Nu au timp și dispoziție pentru îndoială sau ambiguitate. Realitatea care trebuie înțeleasă are prea multe aspecte, a devenit prea mult pentru ei, așa că o simplifică cu propriile părtiniri și convingeri. E mai simplu așa, și omul devine mult mai hotărât în opiniile și acțiunile sale.
La fel, cărțile care nu au o structură clară, concluzii simple sau un punct de vedere coerent au puține șanse de a găsi un public astăzi. Fie pentru că nu avem suficient timp să le citim, fie pentru că pur și simplu nu vrem să ne luăm timp să ne gândim la ceea ce încearcă să ne spună, acestea sunt trecute cu vederea. Nu doar cărțile suferă de această problemă. Emisiunile TV, filmele, mesajele text și conținutul din social media sunt toate scurtate și simplificate în încercarea de a se adresa unui număr cât mai mare de persoane. E preferabil ca autorii, „creatorii de conținut”, cum se numesc mai nou, să nu ne pună prea mult neuronii la încercare, ne-am obișnuit cu lucruri facile, altfel imediat schimbăm canalul sau abandonăm articolul.
Cei care au înțeles tendința o și folosesc. Dacă vrei să câștigi ceva din ceea ce compui, fie în bani, fie în impunerea câtorva idei, sau chiar în crearea imaginii omului care a priceput cum stă treaba, atunci îl faci cât mai facil pentru creier și izbitor pentru simțuri. Poți să menții un ton calm și să păstrezi toată complexitatea lumii dacă faci totul gratuit, dacă nu aștepți nimic de la nimeni. Dar dacă ții la ceea ce scrii nu prea poți să-ți permiți o atare atitudine boemă.
Sunt mai multe cauze care concură ca să aducă oamenii la stadiul de copii mari care se plictisesc repede, imediat schimbă pagina de net sau canalul dacă dau de ceva cât de cât dificil: calitatea învățământului, industria de entertainment, probabil o degradare inevitabilă a calității umane pe măsură ce lumea îmbătrânește. Diverse instanțe ne cultivă narcisismul prin creșterea nesustificată a stimei de sine: știi, înțelegi, poți. Starea smerită, a omului care știe că nu știe, că multe fenomene care se întâmplă sub ochii noștri au cauze mai complexe, iar înțeleusrile sunt mai greu de deslușit, e foarte rară. Trăim, marea majoritate, cu impresia că am înțeles, că nu ne păcălesc ei pe noi, că știm noi cum stă treaba.
Pe măsură ce internetul continuă să evolueze, că toți ne luăm informațiile on line, conținutul se concentrează din ce în ce mai mult pe imediat. Cititorii au puțină răbdare pentru un conținut care nu are o concluzie clară, simplă. Gândirea în afara cutiei devine din ce în ce mai dificilă, pe măsură ce oamenii devin tot mai fixați în ideile lor puține dar fixe, mai puțin toleranți față de ideile complexe.
Internetul nu a schimbat doar modul în care comunicăm, ci și modul în care citim și scriem. Propozițiile noastre au devenit mai scurte, iar noi ne îndreptăm spre mesaje clare și ușor de asimilat. Ne-am pierdut răbdarea cu ideile care necesită reflecție și nuanțe.
Oamenii vor ca informațiile și opiniile să le fie livrate în culori simple alb sau negru, bun sau rău, fără echivocuri, pentru că astfel încă mai păstrează iluzia că dețin controlul. Este ușor de înțeles că lumea ar dori o concluzie clară și lipsită de ambiguitate. Ne place să știm ce se întâmplă și ne place să fim capabili să dăm un sens acestui lucru. Suntem obișnuiți să fim capabili să înțelegem imaginea de ansamblu, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să simplificăm până falsificăm lucrurile.
Dar nu așa funcționează viața - nu atunci când vorbim despre probleme complicate, cum ar fi politica, rasa, genul sau filosofia. Nu contează cât de multe cercetări faci sau câte perspective diferite încerci să încorporezi în gândirea ta: la sfârșitul zilei, tot vor exista mai multe adevăruri, și toate vor fi valabile.
Aici cred că ne-am blocat în ultima vreme: vrem un răspuns clar - chiar dacă acel răspuns nu există cu adevărat - și astfel respingem orice operă de artă sau gândire care nu ne oferă unul. Dar dacă am fi dispuși să acceptăm complexitatea ca fiind un mod de gândire valid, poate că am putea începe din nou să purtăm conversații semnificative, în loc să ne pierdem în propriile noastre camere de ecou.
Pentru a căpăta importanță este nevoie să fii simplist, dar nu este suficient. Trebuie să transmiți un mesaj puternic, de impact. Și ce ar putea să impresioneze un om care primește sute și mii de impulsuri zilnic, tot felul de mesaje care se străduiesc să-i atragă atenția? Trebuie să-i spui că se va întâmpla ceva puternic, tare, dur, fără precedent, și cu urmări din cele mai importante. Dacă ai spune de bine iarăși nu ai atrage prea mult atenția, oricât de simplist și de puternic ar fi mesajul. Avem o înclinație naturală de a reacționa la pericole, datorată probabil zecilor de mii de ani în care omenirea a trebuit să facă față vitregiilor naturii sau a oamenilor din tribul opus care căutau să-i omoare.
Așa că mesajele relevante trebuie să fie catastrofice. Iar în ultimii ani, parcă toți s-au pornit să ne spună că ne va fi tot mai rău. A fost covidul (poate o să mai fie) în care „oameni de știință” și jurnaliști responsabili ne anunțau sute de mii, milioane de victime cu siguranța pe care numai știința ți-o poate oferi. Combinat cu aceasta, se prevesteau mari căderi economice, secete și inundații, căderea economiei- parțial se întâmplă și astea. Acum, dacă urmărești paginile ziarelor serioase, dai mereu peste prevestiri ale unei crize mondiale globale, nu doar că economia va scădea, inflația crește, prețurile vor fi tot mai mari, cele mai multe firme vor da faliment, așa că nu vom mai avea serviciu, nu vom putea plăti facturile, vom avea frig în case iarna, nu vom mai avea nici măcar ce mânca. Altă chestie este încălzirea globală. Nu e de ieri de azi. M-am amuzat să văd un articol care prevestea că în 20 de ani, dacă nu se va schimba acțiunea omului în lume, iar poluarea va continua în același ritm, pământul va fi distrus. Numai că acel material fusese publicat în urmă cu 30 de ani, noi acum ar fi trebuit să fim deja morți, iar planeta pustie.
Unii omaeni au plăcerea de a provoca anxietăți și depresii. De ce să vezi că lucrurile poate nu vor lua turnura cea mai neagră, când poți să bulversezi oamenii cu priceperea de a prezice viitorul sumbru? Dacă ai vedea că situația poate va fi grea, dar nu catastrofală, că vor fi probleme, dar nu vom fi distruși, introduci prea multe nuanțe, ești căldicel, vândut sistemului, nu te mai bagă lumea în seamă.
Mai mult, când le vorbești dezastre viitoare, provocate de o putere ascunsă hotărâtă să ne facă pe toți sclavi, le poți arăta că nu ești prost, că nu te fraieresc ei pe tine, că ai priceput cum stă treaba. Ai devoalat planurile ocultei mondiale, iar acum le prezinți și celorlalți, ca să le arăți și lor adevărul ascuns, să-i luminezi și să primești, de la ei, recunoașterea valorii tale. Asta e o fromă de validare, de a dovedi că ești priceput și valoros.
Iar astfel de predicții vor fi mereu la modă. Pentru că parțial se adeveresc, avem și covid, și politici de mediu impuse discreționar, și criză economică, iar viitorul este incert pentru mulți dintre noi. Putem fi, pe bună dreptate, îngrijorați.
Este și o voință a omului să creadă că există o conspirație mondială, care îl vrea sclav, și tot ce vede: covid, vaccin împotriva covid, criză economică, măsuri împotriva crizei, căldura sau frigul, sunt parte a planului diabolic. Să gândească altfel ar însemna să înceapă să studieze medicină, economie politică, realții politice internaționale, adică niște studii extrem de laborioase, care nu dau însă niciodată rezultate spectaculoase. Omul preferă un soi de sado-moschism în care suferă, din cauza plictiselii unei vieți banale combinată cu angoasa unui viitor necunoscut.
Eu totuși cred că Dumnezeu va avea grijă de făptura Lui. Vor fi încercări, poate vor fi vremuri grele, dar să nu ne pierdem nădejdea, să nu punem botul la fel de fel de guru de pe internet, să ne vedem de viața noastră. Cu cât suntem mai îngrijorați, cu atât să ne rugăm mai mult. Căci toată salvarea de la Domnul vine!