O presă gratis
Avem o presă de 2 lei pentru că oamenii nu dau nici măcar doi bani pentru ea.
Singura modalitate în care ar fi posibil să existe o presă independentă și relevantă ar fi dacă oamenii ar fi dispuși să plătească pentru informația de calitate. Înainte de apariția internetului, dacă doreai să citești un ziar, te duceai la chioșc, plăteai frumos prețul, îl luai acasă, eventual îl citeai, apoi îl foloseai în câteva moduri (să împachetezi, să te ștergi etc) care nu mai există astăzi.
Acum ziarele tipărite pe hârtie sunt la fel de rare ca obiectele de lux. Pentru a putea exista, publicațiile trebuie să recurgă la alte surse de finanțare. Iar aici sunt doar două variante care dau rezultate: publicitate sau patron, plus una care la noi n-a prins, abonamente plătite de cititori, dar ar fi rezolvat problema.
Publicitatea online este dominată de Google și Facebook, ele dictează prețul, câți bani pot încasa publicațiile, adică de ele depinde viața ziariștilor și calitatea informării cititorilor. În plus, odată cu implementarea agresivă a ideologiei corectitudinii politice, determină și conținutul care poate să apară. Dar din reclame greu poți întreține o redacție, care să facă investigații și să vină cu materiale bine lucrate și gândite. Publicitatea online este o soluție doar pentru bloggeri de succes, dar și aceasta se întâmplă destul de rar în raport cu cât de mulți încearcă, sau pentru publicații de nișă, care au un public fidel, căruia îi livrează ceea ce vrea să audă. Este una care atacă BOR, alta care atacă politicienii care nu fac parte din USR. Oricum, foarte puține din numeroasele publicații care apar în frumoasa limbă română se pot susține din banii pe care îi dau cititorii.
Altă modalitate este atunci când un patron se hotărăște să își facă propriul organ de presă. El știe că nu va obține profit financiar, iar în acest caz cred că este evident pentru toată lumea că ziariștii au ca singură menire să îi servească scopurile, care extrem de rar sunt cinstite.
Astfel că presa are două moduri în care poate să se expună. Prima este să fie excesiv de comercială, fenomenul a fost analizat și se cheamă clickbait. Este o presă care, în ciuda, sau poate datorită faptului că este extrem de vulgară, are totuși numeroși cititori. Dar când scrii despre culoarea chiloților vreau unei dive, cine cu cine se mai mărită, nu mai poți pretinde că faci presă.
În cazul că ești angajatul unui patron ai toată libertatea de a te exprima în voie, dacă-i urăști pe cei care îi urăște patronul, și, simetric, îi iubești pe cei pe care îi iubește el. Dar atunci, cred că suntem toți de acord, asta nu mai este presă, ci prostituție.
Acestea sunt cele două variante pe care le au jurnaliștii români, și din care se vede de ce mulți dintre ei aleg să iasă din breaslă și să-și caute o altă meserie din care să trăiască cinstit.
Ar mai fi o variantă, dar aceasta este atât de rară, încât poate fi amintită doar ca fapt divers, sau ca dorință care se va împlini întru un viitor imposibil de determinat. Ar fi o presă care rezistă pentru că cititorii îi înțeleg valoarea, apreciază activitatea jurnaliștilor și îi compensează cu o sumă de bani plătită lunar.
În Occident acest lucru se întâmplă cu publicațiile serioase, oamenii plătesc abonament ca să citească online ziarele preferate, dar noi nu am ajuns la acest stadiu. De ce? Sunt mai multe motive. Primul este că ni se oferă atât de multe lucruri gratis, încât românii nu mai sunt dispuși să își ia din banii de cafea sau de bere ca să citească ceva de calitate. S-au obișnuit cu ceea ce li se oferă, este deja, strict cantitativ vorbind, mult peste cât pot ei duce. Dacă primești atâta informație gratis, de ce ai mai da bani ca să primești în plus? Dacă oamenii ar face diferența între lăturile deversate de o presă aservită sau de diverși închipuiți care se cred influenceri, și o informație corectă, obținută după investigarea profesionistă a surselor, poate ar fi dispuși să acorde o șansă și presei de calitate.
Ca să faci o presă de calitate ai nevoie de documentare, de multă muncă și de talent. Consumatorii de presă nici nu își mai dau seama de asta. Ne sunt livrate zilnic zeci de editoriale, comentarii pe rețelele sociale, podcasturi și video, care dau impresia că informează și oferă dedesubturile întâmplărilor care ne atrag tuturor atenția.
Jurnalistul român este obligat să facă rabat fie la calitate, fie la morală. Așa că cea mai bună alegere pe care poate să o facă este să iasă din breaslă și să se recalifice.
Ar mai fi șansa ca oamenii să înțeleagă că au nevoie de o presă puternică, de calitate, care să fie de partea lor, iar asta se poate obține doar dacă sunt dispuși să plătească. De de ar dori oamenii să fie bine informați? Dacă vrei să ai opinii bine întemeiate, atunci ai nevoie de informații curate, livrate de profesioniști cinstiți care-și fac bine treaba în schimbul unui salariu decent.
Ceea ce este gratis vine cu un preț mult prea mare: minciună, confuzii, manipulări, teme false care preocupă pe toată lumea, adevăruri ascunse sau înecate într-un ocean de nimicuri ca să li se piardă urma.
S-ar putea ca publicul să înțeleagă totuși că este nevoie de susținere financiară ca să mai avem acces la informații corecte și de calitate. Există și o presă oficială, chiar dacă nu poartă denumirea asta, plătită legal sau prin diverse subterfugii, din banii statului, și care servește interesele obscure ale puterii. Atunci când vor vedea că ne îndreptăm spre o nouă cenzură, că există subiecte tabu, că unii jurnaliști dispar din peisaj și sunt înlocuiți de alții, prietenoși cu puterea, s-ar putea ca oamenii să înțeleagă că o presă independentă are nevoie de susținerea noastră a tuturor. Dar s-ar putea să fie prea târziu
.