Există de mai mult timp cerința de a privi lucrurile cu echilibru și obiectivitate. Astfel că ni se spune că există oportunități și riscuri, iar noul limbaj la modă ne explică în ce fel să gestionăm riscurile și să folosim la maxim oportunitățile. Este, fără dubii, o prostie menită să ascundă dezastrul în care ne aflăm.
Tineretul de astăzi este supus unui proces de îndobitocire colectivă din care nu are șanse să scape cu toate că, individual, mai pot fi și excepții. Este asaltat de pornografie, adicții la droguri, alcool, jocuri pe computer, lectura clasicilor și a cărților bune este aproape eliminată, este cultivată sexualitatea deșănțată și toate sexualitățile alternative care intră în sfera lgbt. Educația nu mai este educație, nu mai are treabă cu valorile și cu ceea ce ar trebui să afle un tânăr, cu respectul și formarea. Elevul sau studentul primește cel mult niște informații tehnice pentru joburi, care și acestea se vor perima destul de repede dat fiind progresul tehnic rapid, în schimb nimeni nu mai are grijă de sufletul sau de spiritul lui.
Tinerii se plictisesc la școală sau la locul de muncă pentru că nu mai descoperă un sens în ceea ce fac, iar această plictiseală duce la comportamente precum fumatul, consumul de droguri sau abuzul de alcool, că altceva ce ar putea face? O fac pentru că oricum nimic mai atractiv nu li se oferă, și nici nu înțeleg de ce le-ar face rău, în afară de o afectare a trupului, inclusiv a creierului. Dar cât îi pasă unui tânăr de trup în momentul maximei lui înfloriri? Aceste comportamente pot oferi un sentiment de plăcere sau de eliberare pe moment, dar vor avea efecte negative pe termen lung asupra sănătății și a vieții lor. Ar fi bine ca tinerii să găsească modalități mai sănătoase de a-și gestiona plictiseala și de a face față stresului, cum ar fi prin practicarea unei activități fizice, măcar să facă sport dacă ideea de a săpa în grădină li se pare horror, să-și petreacă timpul cu prietenii, dar nu virtual sau la cârciumă, și să participe la activități care îi interesează și le dau o sensibilitate pozitivă.
Rețelele sociale sunt un excelent prilej de a-și irosi timpul, dar pe facebook, de pildă, tot se mai schimbă câte o idee, îți mai pune neuronii la lucru din când în când. Astfel că, pentru tineri s-a inventat ceva mai simplu. TikTok, o perfidă invenție chinezească, este o aplicație de socializare care permite utilizatorilor să creeze și să partajeze videoclipuri scurte. Ei știu bine ce au făcut și ce efecte are, astfel că în China copiii sub 14 ani nu au voie să folosească aplicația decât cel mult 40 de minute pe zi. Tiktok promovează superficialitatea, provoacă dependență și depresie deoarece utilizatorii se concentrează pe aspectul fizic și pe aspectele exterioare ale vieții lor în videoclipurile pe care le creează și le partajează.
Noi însă de ce am limita accesul copiilor și adolescenților la o aplicație care-i transformă în zombi incapabili să relaționeze corect unii cu alții și să ducă o treabă la bun sfârșit? Iar răspunsul caraghios este că suntem echilibrați și vedem și partea pozitivă a lucrurilor. Astfel, ne explică educatorii noștri, cum TikTok poate fi un instrument bun pentru crearea de conținut de divertisment și pentru a împărtăși idei creative cu alți utilizatori. Deși poate fi o problemă pentru unii utilizatori din cauza conținutului inadecvat sau a preocupărilor privind confidențialitatea, TikTok oferă, de asemenea, opțiuni de setări pentru a gestiona aceste preocupări. De exemplu, utilizatorii pot alege să-și facă conturile private și să accepte doar cereri de urmărire de la persoane cunoscute. Vedeți ce simplu (zic ei) este să elimini ce ar putea să dăuneze și să păstrezi numai partea bună?
Și părinții? Ce fac părinții cu copiii lor educați de aplicațiile de socializare, de trapperi și alte lighioane ciudate de tot felul de influensări? Asistă indiferenți sau deprimați la procesul de de-culturalizare a odraslelor lor, nefiind nici părinții prea departe de ei. Ce se promovează: să ai bani, femei, mașini, dușmani, să fii șmecher și să-i fraierești pe toți, adică îndobitocire fără limită de vârstă.
Este adevărat că părinții ar putea avea un rol oarecare în ceea ce privește orientarea copiilor lor și în ajutarea acestora să învețe să facă alegeri bune. Copiii și tinerii pot fi influențați de ceea ce văd și fac pe rețelele sociale, astfel că este important ca părinții să fie atenți la ceea ce copiii lor văd online și să le ofere orientare și sprijin. De asemenea, este important ca părinții să aibă discuții cu copiii lor despre cum să se comporte pe net și să le explice importanța confidențialității și a protejării datelor personale. Dar asta e teorie, vorbe calpe. Părinții sunt depășiți, nu pot ține pasul cu „educația” făcută de rețelele sociale și modelele la modă.
Opțiunile de setări pentru a gestiona timpul petrecut pe rețelele sociale pot oferi utilizatorilor un sentiment de control, dar acestea nu împiedică adicția. Prin urmare se obțin efecte ca anxietate, depresie, probleme de atenție și concentrare. Mai sunt afectate relațiile interpersonale, calitatea somnului, performanța școlară sau la locul de muncă. De aceea, este important ca tinerii să învețe să gestioneze corect timpul petrecut pe rețelele sociale și să înțeleagă când este cazul să se deconecteze pentru a-și proteja sănătatea mentală. Când efectele sunt prea vizibile ca să poată fi ignorate intră în funcțiune armata de consilieri, psihologi și terapeuți ca să ofere orientare și sprijin pentru tinerii care se confruntă cu aceste probleme.
Tiktok este cea mai descărcată aplicație de pe internet. Se adresează în special tinerilor între 16-24 ani, în perioada lor de formare, când își conștientizează nevoile și aspirațiile, când încearcă să afle cine sunt și ce vor de la viață. Ce se face aici? Se crează video scurte, care cuprind mișcări de dans, magie, și orice năzbâtie îi mai trece cuiva prin cap, foarte potrivite pentru stilul de viață rapid contemporan. Aplicația folosește big data, află ce le place utilizatorilor și le aduce la nesfârșit conținut pe gustul lor, fără pauze. Odată ce te lași cuprins de senzații, cu greu te mai poți desprinde.
Este o stare plăcută, nici nu știi când trece timpul. Dar sunt și câteva consecințe, după cum ne spun specialiștii care au studiat problema. Aplicațiile bazate pe imagine duc la probleme mintale: nemulțumiri asupra propriului corp, tulburări de alimentație, personalități narcisiste, pornografie infantilă pentru că nu există limită de vârstă, bullying sau intimidare cibernetică, comentariile negative duc la depresie, gânduri suicidare sau acțiuni negândite, dependență, microfaimă, percepții și valori greșite despre carieră și succes pentru că sunt prea tineri și nu au spirit critic ca să deosebească între baliverne și opțiuni viabile.
Dar per total este bine, iarăși ne spun cei care pretind că au o privire obiectivă, pentru că platforma stimulează creativitatea, este inovativă și aduce progres. Mă întreb către ce. Nu mai contează că aplicația dă dependență, iar atunci când își dau seama de asta tinerii se simt inconfortabil. După ore întregi în care s-au uitat, uitând de sine, pentru că era plăcut și stimulativ, se gândesc că totuși au pierdut un timp degeaba, se simt obosiți, le este greu să facă ceva mai serios, de pildă să învețe carte, au un sentiment de vinovăție, ar vrea să treacă la altceva, dar nu prea mai știu bine la ce, pentru că deja energia lor deja este pe sfârșite iar opțiunile care presupun mai multă muncă sunt deja închise.
Îmi aduceam aminte de versurile unui colind: "Iar noi pe lângă mama stând de mult uitarăm jocul / Când mama spune de Iisus cu glasul ei cel dulce". Sunt mai multe moduri de a uita de sine, uneori te lași cuprins în povești frumoase despre nașterea lui Hristos, alteori, foarte des, uiți de tine urmărind clipuri imbecile pe tiktok. Fiecare generație are formele ei preferate de petrecere a vieții. În plus, mai spun cei care folosesc aplicația, când vezi că alții au corpuri perfecte și vieți perfecte, o casă drăguță, o familie fericită, iar toate le compari cu viața ta în care toate merg mediocru, simți un soi de nemulțumire, o scădere a stimei de sine și a speranțelor pe care poți să le ai.
Astea sunt chestii care se văd și, pentru că provoacă neplăceri evidente (cui îi convine să fie o legumă în timpul zilei sau să se instaleze într-o depresie cronică?) uneori mai facem câte ceva ca să atenuăm efectele. Dar ceea ce se întâmplă mai grav este că rețelele sociale, ca și întreaga cultură de care au parte tinerii, le oferă un sistem de valori, de norme morale și de comportament, un sistem de referință și de aspirații dezirabile care ajung să îi anihileze ca oameni.
Efectele negative de care vorbeam înainte sunt doar semnul care indică fără echivoc că este ceva în neregulă, problema majoră a acestor rețele sociale ca și a întregului stil de viață care le este inoculat tinerilor, este în ceea ce învață ei despre lume și sine, în valorile pe care le au și așteptările lor de la viață.
Există o ieșire din acest marasm în care sunt cuprinși toți, până la urmă și adulții care ar trebui să îi educe pe tineri? Sigur, întotdeauna există o soluție, Dumnezeu îi așteaptă pe oameni așa cum tatăl îl aștepta pe fiul risipitor. Se oprea din lucru și privea în zare ca să-l vadă de departe dacă se întoarce cumva acasă, iar atunci când chiar s-a întors a alergat la fiu, l-a prins în brațe, l-a iertat necondiționat și fără să-i mai pună vreo întrebare, să-i ceară socoteală de viața irosită până atunci, făcând petrecere mare.
Era ca nou. Posibilitatea izbăvirii există, dar prea puțini mai recurg la ea, nu se mai întorc acasă, nici nu mai știu că există un acasă unde un tată îi așteaptă răbdător. Se lasă cuprinși în mrejele societății consumiste, și nici nu mai înțeleg de ce ar trebui să renunțe la ea și să încerce un alt stil de viață, chiar dacă cel pe care îl duc îi nemulțumește total.
Dacă totuși își revin în sine și se întorc, problemele nu sunt deja rezolvate. Sunt iertați dar nu refăcuți lăuntric. Postul devine o formă de sevraj pentru tinerii care sunt obișnuiți să consume mâncare cu aditivi alimentari și să petreacă mult timp pe rețelele sociale. Ca să-i convingi le spui că le poate oferi și beneficii pentru sănătate, cum ar fi detoxifierea organismului, reglarea metabolismului și îmbunătățirea stării de spirit, căci numai la asemenea argumente mai rezonează.
Abținerea de la activitățile obișnuite le poate oferi oportunitatea de a reflecta asupra vieții și de a căuta sensul adevărat al acesteia. Pentru cei ce o fac, aceasta înseamnă regăsirea spiritualității și a unor valori mai profunde care au fost uitate. Există o spiritualitate autentică și tot soiul de spiritualități false, căci toată viața noastră este o continuă probă de discernere între ceea ce este bine și ceea ce doar ia aparența binelui.
Astfel, noua ideologie la modă are mare grijă să ne pună în gardă că ortodoxia nu este singura variantă. În spiritul diversității și incluziunii ei ne asigură că este important să reținem că abținerea de la activități nu este necesară pentru toată lumea și poate fi dificilă pentru unii oameni, în special pentru cei care se confruntă cu dependențe sau cu probleme de sănătate mintală. Este important ca fiecare persoană să găsească propriul mod de a căuta sensul vieții și de a-și îmbunătăți starea de bine, în modul care funcționează cel mai bine pentru ea.
În concluzie, viețile tinerilor sunt adesea subjugate de preocupări mediocre și superficiale, petrec prea mult timp în rețelele sociale, ajungând la dependență, ceea ce duce la o degradare a vieții. În loc să se raporteze la semeni și la Dumnezeu, tinerilor li se cultivă patimile, egoismul și orgoliul. Dacă totuși ajung la credință, căci încă mai este posibilă varianta asta, apar alte ispite. De pildă, postul devine un soi de sevraj după obișnuința cu alimentația de fast food, rețele sociale și muzică vulgară.
Totuși, au la cine să se ducă, mai există duhovnici și îndrumători care să le ofere orientare și sprijin fără să îi cicălească prea mult. Există comunități de tineri credincioși, unde se pot regăsi împreună cu alții asemenea lor. În ciuda tuturor ispitelor Domnul încă poartă grijă de făptura Sa
.